Revelaţii de părinte

Când ţi se naşte al doilea copil, descoperi că se poate să îi iubeşti pe amândoi la fel de mult, dar în moduri diferite.

Odată ce a venit Amira pe lume, mi s-a deschis un nou univers al maternităţii, prin care am trăit experienţe de o intensitate nouă, egală cu iubirea pentru copiii mei, înmulţită la doi.

Mamă de fată

E evident că fiecărul părinte i se pare că are cel mai frumos copil din lume. Nu m-a ocolit nici pe mine acest sentiment, mai ales în ceea ce îl priveşte pe David. Cu fetiţa, însă, lucrurile s-au întâmplat diferit.

Amira este oglinda mea 1 la 1, în ceea ce priveşte aspectul fizic. Ceea ce a făcut acest copil pentru mine, a fost să transforme felul în care mă priveam şi modul în care evaluam frumuseţea. Lucru pe care l-a facut şi David, ca primul născut, dar în cu totul alt fel, despre care voi vorbi separat.

M-am surprins în ultimele luni într-o stare complet necunoscută până acum – mai bună, dar pe care nu reuşeam s-o definesc sau s-o înţeleg pe deplin. Stând mai mult acasă în pandemie, am avut multe momente în care am fost doar eu şi ea – momente în care am redescoperit bucuria de a fi eu însămi, femeie, mamă de fată, reper în viaţă, pentru copilul meu.

Odată ce începi să percepi lucrurile prin prisma lui, se naşte un om nou: eşti eroul din viaţa lui, frumuseţea pe care el o vede în tine şi o consideră etalon, gesturile pe care ţi le imită . E ceva ce eu puteam să trăiesc doar cu Amira, femeie fiind – şi care pe mine m-a maturizat, m-a responsabilizat, dar în acelaşi timp m-a ajutat să mă întorc la mine.

De fapt, aşa am reînceput să văd frumuseţea din naturaleţea mea. Pentru că o văd pe ea şi mi se pare cea mai frumoasă fetiţă de pe pământ. Iar ea seamănă cu mine. Matematic vorbind, dacă ea seamănă leit cu mine, înseamnă că şi eu sunt frumoasă ca ea.

Acest dar al acceptării de sine, pe care l-am primt de la ea, pentru mine este nepreţuit.

Domnişoara Romanică – copilul care nu încetează să ne surprindă

Amira fost foarte entuziasmată la ideea de a pleca în aventura unei şedinţe foto. Cu David făcusem o şedinţa foto când avea tot cam aceiaşi vârstă. Îmi aduc aminte cât a fost de distractiv (găseşti articolul aici) şi cu ce amintiri superbe am rămas de acolo! Îmi doream acelaşi lucru şi pentru sora lui. Când mi-am dat seama că Amira împlineşte în curând trei ani şi n-avem încă pozele mamă-fiică, am pus la cale tot ce se vede astăzi în imagini.

Desigur, fiind copilul meu, cu ce credeţi că putea să plece la pădure?

Mica mea domnişoara şi-a strecurat ceva în poşetă. Pe furiş, deşi eram toţi patru acasă. Ea s-a servit tacticos din trusa de machiaj cu ce i-a poftit inima. A băgat un ruj la ea în poşetă, dar nu a spus nimic despre el decât în mijlocul pădurii, cu mult după ce am ajuns acolo.

Activităţi regulamentare la pădure pentru fetele Romanică! Normal că mă distrează şi chiar mă bucur, pentru că mi-am dorit o fetiţă cochetă, căreia să îi placă aranjatul, pieptănatul, îmbrăcatul frumos.

Exact ca şi pe mama ei, o fascinează bijuteriile şi pantofii cu toc. Îmi poartă pălăriile, îmi admiră machiajul şi unghiile colorate. Nu doar odată, mi-a cerut să le aibă şi ea. Are deja o mică trusă cu pensule de machiaj şi propriul luciu de buze.

AMIRA

Având în vedere că nu făcusem oficial prezentările..

#DomnişoaraRomanică sau #AmiraBaby face şi năzbâtii. E neînfricată şi cu mult curaj, e veselă şi îmbie la bucurie pe toţi cei care o înconjoară. Fericirea cu care descoperă viaţa şi lucrurile din jur e molipsitoare. Curiozitatea ei, neobosită. Îi place să se dea cu parfum şi să se îmbrace “ca mami”. Faptul că am plecat în această aventură împreună a încântat-o de la început până la sfârşit!

Văzusem în filme, citisem şi auzisem la alţii cât de specială poate fi relaţia dintre o mamă şi fata ei. Dintre un părinte şi copilul lui. La fel ca mulţi adulţi, majoritatea din generaţia mea, n-aveam un exemplu real în jurul meu despre cum ar putea fi. Cred că nici nu puteam să mă imaginez pe mine aşa – deşi aşa îmi doream să fiu.

Eu cred că e normal să faci diferenţe între copii. E chiar benefic.

Sunt copii care te fac părinte şi copii care te fac prieten, iar eu am norocul sa îi am pe amândoi.

De la David am învăţat să fiu părinte. Iar acum, aceste lecţii aduc valoare în educaţia Amirei, cu care am tendinţa să fiu mai mult prietenă şi să las de la mine la infinit. De la Amira am învăţat să fiu prietenă. Datorită ei ştiu cum să fiu prietenă şi cu David. Să fiu o mamă de băiat relaxată, să reuşesc să cresc un viitor bărbat echilibrat şi demn de sine însuşi.

Dacă n-aş fi învăţat paşii de vals cu fiecare în parte, mi-ar fi lipsit echilibrul de care copiii au atâta nevoie. Dacă n-aş fi acceptat că îi iubesc pe fiecare diferit. Că mă învaţă lucruri atat de diferite, că trebuie să îi ascult diferit. Cred ca aş fi fost un părinte frustrat, care nu trăieşte pe deplin bucuria de a fi părinte.

Incontestabil, anul acesta m-a făcut un om nou. O mamă nouă şi o mamă mai bună pentru amândoi, pentru că am devenit mai bună cu mine însămi. Chiar dacă realizarea asta a venit datorită relaţiei cu fata mea, asta nu schimbă cu nimic faptul că întâi de toate am fost mamă de băiat.

Relaţia cu fiecare dintre ei este o undă de fericire. Fiecare pe altă frecvenţă, fiecare într-un alt limbaj. Să mă văd prin ochii lor mă ajută să-mi revăd toată viaţa prin prisma părinţilor mei. Să-i înţeleg mai bine şi pe ei.

Cum tot acum, prin copii, care sunt fiecare o reflexie a trăirilor mele, reuşesc să mă privesc şi pe mine cu aceiaşi ochi blânzi şi iubitori cu care mă uit la ei. Şi parcă ei mi-au dăruit aceşti ochi noi prin care acum privesc totul.

Sunt şi aceste clişee bune la ceva. N-aş fi crezut că de la pozele “mamă-fiică” vor veni atât de multe revelaţii. Dar uite că – dacă suntem prezenţi – când ne întoarcem la lucrurile simple, ne dăm seama de fapt câte lucruri de prisos avem în jur. Şi renunţăm la ele.

Vine o vreme când doar simplitatea mai aduce o transformarea profundă. Altfel decât tot ce ai trăit sau experimentat până la ea. Fundamentată pe înţelegeri noi, de care m-am lăsat cuprinsă cu totul, etapa asta nouă e ca şi cum mi-ar fi luat-o viaţa de la capăt.

Ca şi cum tot ce fac de-acum încolo, începe acum.

Cu drag,
Amira şi Mariana Romanică

fotografii
Ştefania Cristina Irescu,
my Wedding Rumours longtime friend & photografer

Orice reproducere integrală sau parţială a textului sau fotografiilor din acest articol este supusă normelor de copyright în vigoare şi necesită acordul autorului. Preluarea fotografiilor cu minori, fără acordul tutorelui acestuia, reprezintă o infracțiune şii se pedepsește conform legislației în vigoare.