În cele mai multe situaţii din viaţă, înveţi cu adevărat o lecţie atunci când treci personal prin experienţă. Nici pentru o reinventare stilistică povestea nu e diferită. Deşi sunt consultant de imagine de 10 ani, abia anul trecut am trecut printr-o astfel de experienţă. A fost o reinventare stilistică profundă, despre care simt cu adevărat că grăieşte despre mine 100%.
Evident că m-am trecut prin procesul de consultanţă pe care îl folosesc şi în metoda mea de lucru. Încă de la începutul carierei, în perioada cursurilor, am aplicat personal toată informaţia. Cunosc teoria, cunosc foarte bine mecanismele care duc la obţinerea unui look excelent. Dar astăzi vreau să vorbesc despre cât de diferit e procesul de reinventare stilistică în sine, faţă de ceea ce crede sau se aşteaptă lumea să fie.
Reinventare stilistică. Despre ce este vorba de fapt?
Sunt aspecte care nu au legătură directă cu hainele, pe care le-am observat şi la clientele mele şi pe care le-am sintetizat în povestea de mai jos.
La mine a început să se manifeste această transformare din luna Septembrie a anului trecut. Asta după un 2019 cu cele mai mari provocări din viaţa mea, urmat de lunile în pandemie ale lui 2020. Nu pot să “număr” cât timp a fost în total, pentru că sentimente ale transformării au apărut cursiv. Au fost ca o consecinţă naturală a ceea ce am experimentat în tot acest timp.
Spun transformare şi nu schimbare. Această experienţă este diferită de momentele în care voiam doar “ceva nou”. Nu este ca atunci când căutam rezultate rapide şi modificări majore “peste noapte”. Acum elementele noi şi-au făcut loc progresiv în viaţa mea.
Întâi a fost o contemplaţie. Apoi, a apărut câte o întrebare de genul “dar oare ce-ar fi dacă”. Au urmat tatonări ale eventualelor rezultate, după care au apărut acţiuni timide înspre a face ceva concret. Deciziile au durat chiar şi luni de zile, însă acţiunile pe care l-am făcut în urma acestor decizii mi-au adus un tip de linişte sufletească pe care n-am mai simţit-o până acum.
Vă las mărturie această serie de fotografii care îmi sunt foarte dragi şi pe care le-am făcut la sfârşit de toamnă.
E ok să-ţi schimbi gusturile
E perfect normal să nu-ţi mai placă lucrurile pe care le ai în dulap de când erai studentă. Sau chiar cele de acum 5 ani. Sau cele de acum 1 an.
Pe măsură ce evoluăm în gândire, ne maturizăm, avansăm în carieră sau se schimbă major viaţa personală, au loc nişte transformări în noi. Devenim – cu fiecare astfel de schimbare – oameni noi, a căror identitate se exprimă constant prin aspectul exterior. Aşadar, nu e doar normal să ne placă lucruri diferite. Este chiar indicat.
Uneori crezi că te defineşte rolul nou în care te afli. Fie că el este de manager, soţie sau mamă. Faci unele schimbări conştiente despre care crezi sau ai auzit că sunt potrivite. Te transformi în “cum ar trebui să arate un manager”, “o femeie măritată”, “o mamă”.
Da, există anumite norme, sau poate un dress-code. Însă limita unde ar trebui să te opreşti – şi adesea nu o facem – este când laşi normele să îţi acapareze sinele, până în punctul în care ajungi să nu te mai recunoşti.
Am făcut şi eu aceasta greşală – acum o văd ca pe o greşală, dar la momentul respectiv aşa mi s-a părut normal. Sunt sigură că şi tu poţi recunoaşte – uitându-te înapoi – astfel de momente. La mine a avut loc la primul internship, apoi după specializarea de la Milano şi ulterior, în perioada în care am divorţat.
De obicei cazi, înainte să devi tu
Chiar şi în viaţa de adult, poate dura ani până să ajungi la momentul în care să simţi că ai devenit cu adevărat tu. Acesta vine de obicei după evenimente în care ai fost obligat de circumstanţe să renunţi la “uniforma” pe care ai purtat-o atâta vreme.
Realitatea este că majoritatea oamenior nu doar că nu-şi dau voie să trăiască aşa cum le place. Ei nu ştiu ce le place. Am avut experienţa aceasta cu multe femei în timpul sesiunior de consultanţă.
Ca să ajungi la aspectul despre care să simţi cu adevărat că te reprezintă, trebuie mai întâi să faci pace cu tine. Doar că această pace are de-a face poate şi cu relaţia cu părinţii, sau cu faptul că ai ajuns să-ţi deteşti locul de muncă. Practic – toate nemulţumirile din viaţă ta se răsfrâng asupra felului în care te raportezi la tine însăţi. Şi asta se traduce apoi în toate alegerile ulterioare.
Până la clipa de “aha” în care realizezi asta, ai senzaţia că totul este normal şi ok în viaţa ta. Apoi începi să vrei o schimbare majoră într-un anumit plan al vieţii. După asta, începe un iureş de noi dorinţe de schimbare. Nu trece mult până să îţi dai seama că vrei să dai reset la tot ceea ce este în viaţa ta.
Nimic nu e definitiv
Chiar şi din locul nou în care mă aflu acum şi în care se află oricine într-un anumit pas al evoluţiei, e bine să acceptăm că poate să nu fie definitiv. De multe ori avem nevoie să punem etichete. Suntem făcuţi să credem că trebuie să rămânem fideli deciziilor pe care le-am luat, pentru perioade lungi sau chiar toata viaţa.
Ei bine, în opinia mea asta nu se aplică în domeniile care sunt supuse constant creşterii, cum ar fi stilul. Acesta evoluează odată cu noi, motiv pentru care se schimbă permanent – cel puţin până la un anumit punct în viaţă. 
Este indicat, în schimb, să acţionăm responsabil şi să respectăm resursele pe care le investim în fiecare etapă de creştere. Asta nu ne obligă să le păstrăm la nesfârşit, dacă le-am epuizat resursa.
Aceasta este, poate, una dintre cele mai importante lecţii de fapt. Acel “letting go” pe care îl amânăm pe seama “valoarii sentimentale”. Care ajunge să ne sufoce viaţa şi casa. Vine un moment în care trebuie să te debarasezi de tot ceea ce nu te mai reprezintă, ca să faci loc lucrurilor cu adevărat semnificative pentru tine.
Let it go
Este un concept nou pentru România, pentru societatea în care trăim şi pentru foarte mulţi dintre părinţii noştri. Suntem poate prima generaţie care nu doar simte nevoia să facă această epurare, ci chiar o face.
Dacă altădată era de neconceput să renunţi la 80% din lucrurile pe care le ai, pentru că pur şi simplu nu-ţi mai sunt necesare – acum a devenit un mod de viaţă. Oamenii acceptă că este chiar util – atât pentru planetă cât şi pentru toţi cei care n-ar fi avut altfel şansa să deţină un obiect, decât dacă îl dăruiai tu.
Reinventarea stilistică este despre suflet. Nu are legătură cu branduri de lux sau sume enorme investite într-o garderobă nouă. Este ceva intim, care nu-i priveşte pe cei din jur şi care oglindeşte în tine sinele – esenţa ta. E bine să îi adaugi structură şi ghidare Reinventarea stilistică este despre suflet. Nu are legătură cu branduri de lux sau sume enorme investite într-o garderobă nouă. Este ceva intim, care nu-i priveşte pe cei din jur şi care oglindeşte în tine sinele – esenţa ta.- cum fac femeile care aleg să-şi descopere şi ADN-ul Stilistic în acest proces – însă ea funcţionează cu adevărat doar dacă eşti 100% sincer cu tine până la capăt.
Ştiu că începutul de an este momentul în care majoritatea decidem să acţionăm. Eu vreau să te asigur că nu eşti singură dacă începi acest proces.
Cu drag,
M
fotografiile realizate de Ştefania Cristina Irescu
Comenteaza