Cum transformam atuurile fizice intr-un avantaj competitiv

Acest articol se bazeaza pe transformarea unor atuuri intr-un avantaj competitiv in functie de forma corpului, raportata la tipurile somatice.

Si pentru ca am stabilit deja ca vom face activitati academice de cercetare, folosind exemplele cele mai evidente, astazi o sa va exemplific nu femei, ci barbati.
Ca sa fie foarte clare diferentele, voi face o comparatie pe cat de naturala, pe atat de evidenta.

Nu stiu daca a fost sau nu sfatuit de un stilist vestimentar, insa domnul Klaus Iohannis isi scoate in evidenta statura endomorfa prin acea haina bine structurata, dintr-un material solid, cu umeri intariti. Pe langa faptul ca este inalt, se vede ca are o structura osoasa mare, umeri lati, incheieturi groase.
Nefericirea situatiei face ca domnul Victor Ponta, care are o statura mezomorfa, sa aleaga acel gen de geaca complet nepotrivita unei conjuncturi oficiale, care, pe langa faptul ca ii da un aer de invatacel, il face sa para si foarte mic, fizic, pe langa domnul Iohannis. Este o greseala majora de imagine, care il pune intr-o ipostaza putin penibila si ii submineaza autoritatea.
Atunci cand ai o structura osoasa medie si inaltime medie, ca barbat, este ideal sa folosesti trucuri care sa te faca sa arati, din punct de vedere fizic, mai masiv, mai solid, cumva mai unghiular, in nici un caz sa nu porti imbracaminte destructurata, fara o croiala solida. In imaginea de mai sus, chiar si proportiile domnului Ponta se schimba. Puteti vedea un trunchi foarte lung – dat de gulerul inalt al gecii si lungimea ei mai jos de oasele bazinului; observam umerii care par ingusti – odata prin faptul ca sta langa domnul Iohannis care are acea haina care ii accentueaza latimea umerilor, odata pentru ca poarta o geaca din fas care nu are o structura, o croiala solida; si mai vedem, din nefericire, un cap care pare foarte mic – iar aici nu mai exista alte comentarii.

Cu alte cuvinte, ca barbat – a carei imagine fizica ideala este de forta, exprimata atat prin statura cat si prin postura, este imperios necesar sa iti valorifici la maxim posesiunile fizice cu care ai fost inzestrat.

Ok. Acum sa vedem putin care este situatia fiecaruia in parte. Stilistic vorbind.

Avem o tipologie 100% masculina, endomorfa, cu trasaturi solide, care inspira putere, fizica desigur, o postura mereu dreapta, o mina studiata, un zambet indeajuns de cald pentru a parea sincer si indeajuns de rece pentru conjunctura (politica). Cromatic se poate si mai bine, dar vorbind strict ca imagine a unui barbat, fie el politician, fie el posibil presedinte al Romaniei, transmite un mesaj ok.

Are si dansul aparitii la marginea dezastruosului, care il pun intr-o postura usor incomoda – sa nu credeti ca scot in evidenta doar latura pozitiva. Va las sa va delectati cu o serie de imagini “asa nu”!
Foarte pe scurt:
1. scara magarului – ar trebui sa “empower other people”, nu sa ii faca sa arate caraghios. Cel mai simplu este sa existe un responsabil care sa aranjeze cadrele foto astfel incat politicianul (oricare, nu neaparat cel in cauza acum) sa arate bine overall;
2. culoarea parului (vopsit?) asortata cu culoarea cravatei – clar nu sunt cele mai bune culori pentru dansul, mai ales ca exista o regula nescrisa pe care o scriu eu acum – maroul se evita in afaceri/politica. Poate ar fi functionat cu un costum gri si parul grizonat.
3. Fundalul acela de un galben orbitor distruge si distrage complet atentia;
4. Pare omul span. Aici nu functioneaza nici costumul nici cravata rosie, pare asortata culoare nenaturala a tenului sau cu cravata, cromatic deranjaza privitorul si evident mesajul transmis este distorsionat – ca sa nu zic anulat – de imaginea aceasta.

Am gasit si o fotografie cu domnul Klaus Iohannis care m-a uimit, din punct de vedere cromatic, evident. Veti observa in imaginea de mai jos ca paleta cromatica sacou/camasa/cravata/culoarea parului/culoarea ochilor/fundal este absolut perfecta. Pacat ca fotografia este stricata de lipsa zambetului sau macar a unei mine prietenoase si ca domnul pare trist. Oricum, cine i-a sugerat aceasta tinuta, ar putea sa-i mai sugereze si altele, pentru ca a nimerit perfect. Look transparent, degajat, opusul costumelor sobre cu care ne-au obisnuit majoritatea politicienilor.

Ceea ce imi place la domnul Iohannis – si am descoperit scriind acest articol – este ca se aseamana cu un personaj indragit din U.S.A, actor de Hollywood, care a avut (sau are inca?!?) implicare politica. O sa las imaginea sa vorbeasca!

Acum putem vorbi despre celalalt domn pe care l-am ales ca exemplu al staturilor din punct de vedere somatic.

Desi domnul Victor Ponta are o structura somatica de mezomorf, acest lucru nu submineaza masculinitatea look-ului sau. Problema, in cazul dansului, este ca nu construieste o imagine masculinizata pe acest fond. Si aici ma refer ca reprezentantii sai au lasat sa existe si sa persiste grimasele nepotrivite, aproape de copil care se maimutareste, ochelarii de vedere care puteau disparea, privirea – nu intotdeauna focusata pe a transmite acelasi mesaj ca mesajul verbal, felul in care gesticuleaza, mimica fetei sale atunci cand raspunde la intrebari si as mai adauga si kilogramele in plus.

Ceea ce ma deranjeaza la domnul Victor Ponta este tocmai aceasta banalitate a aspectului sau si faptul ca nu face nimic pentru a imbunatati situatia. Vizibil afectat de culoarea partidului sau politic, a ramas cumva prins in jocul de culori fundal rosu – cravata rosie, care la momentul respectiv functiona!

Trebuie sa recunoasteti ca arata mult mai bine decat Klaus Iohannis pe funadal galben!

De fapt, toate aceste costume negre, camasi albe si cravate visinii il imbatranesc. La un moment dat se lauda ca este “cel mai tanar”, dar se imbraca putin cam batranicios. Ar mai putea sa-si foloseasca si un alt atu major, anume sotia la fel de tanara care arata foarte bine. O idee buna de imagine pentru Victor Ponta ar fi fost sa apara impreuna cu sotia sa, ca un power coupple, la fel ca Beyonce si Jay Z.

In loc sa gasesc mai multe fotografii asa, ca cea de mai sus, in care doamna iese in evidenta si domnul este o prezenta puternica dar discreta, gasesc doar fotografii in care dansul iese in evidenta doar datorita faptului ca doamna este prea “stearsa”. Nici nu o sa dezbat vestimentatia sotiei sale, pentru ca fotografiile vorbesc de la sine.

Exista si ipostaze in care domnul Victor Ponta reuseste sa arate ca un politican, insa cumva, in acele momente, emana foarte multa distanta si raceala, atat prin cromatica folosita, cat si prin atitudinea sa.

Ceea ce se incearca in cazul imaginii domnului Ponta, cel putin din punct de vedere stilistic si mai ales cromatic, este modelarea dupa presedintele Barak Obama. Exisa insa trei diferente majore intre cei doi. Prima este culoarea pielii, care in alegerea paletei de culori conteaza foarte mult, a doua diferenta este ca pentru domnul Obama s-au creat special acele tinute si combinatii cromatice, in schimb ce pentru domnul Ponta par a fi doar oglindite, ca sa nu spun copiate si a treia, poate cea care face diferenta dintre imaginea celor doi, este ca domnul Barak Obama – si inainte sa fie presedinte, si acum cand isi exercita aceasta functie, are atitudinea, postura si demnitatea unui presedinte. Domnul Ponta nu este presedinte, ar vrea sa arate ca unul, dar nici macar nu se comporta ca unul. O alta strategie buna pentru dansul ar fi “fake it, until you make it”! (Si cu domnul Barak Obama gasim diverse fotografii in care se stramba, zambeste copilaros sau are o expresie amuzanta, insa dansul a lasat ca aceasta imagine a sa sa fie vazuta de public abia dupa ce a devenit presedinte si dupa ce si-a castigat altfel simpatia publicului).

Imi pare sincer rau pentru lumina mai putin favorabila in care domnul Ponta se plaseaza, prin alegerile de personal pe care le face – adica lipsa unui stilist sau responsabil de imagine capabili- si sper ca pe viitor sa aiba mai multe aparitii reusite, asa cum remarcam in imaginile de mai jos:

La finalul acestui articol simt nevoia sa fac o mentiune. Cumva diferenta aceasta majora de imagine dintre cei doi are la baza faptul ca ei se diferentiaza atat de mult ca tipologie somatica. Statura endomorfa a domnului Iohannis pur si simplu este mai impunatoare decat statura mezomorfa a domnului Ponta. Din pacate pentru cel din urma, nici nu a acordat suficienta atentie unui subiect unde are mult de lucrat. Cu alte cuvinte, in aceasta comparatie, domnul Iohannis are un avantaj natural, iar domnul Ponta are un dezavantaj natural. Pentru ca cel din urma sa suplineasca acest dezavantaj, ar trebui nu numai sa aiba o imagine “corecta”, ci ar trebui sa aiba o strategie de imagine specifica acestei probleme. Adica este nevoie de un efort maxim, iar dansul momentan abia face un efort minim.