Uite ca a venit si sfarsitul de luna, ceea ce inseamna ca ne delectam cu Fashion View of an Outsider, desi de data aceasta pot spune cu mana pe inima ca invitata mea pentru interviul din luna Februarie este departe de a fi un outsider.
Diana Serpoianu a scris cartea Moda ca afacere. Marketing-ul industriei apparel si cam asa a si intrat in viata mea. Ce-i drept nu o cunosteam cand a publicat cartea, motiv pentru care am ratat lansarea, desi am fost invitata! Shame on me! Ceea ce s-a intamplat dupa a fost insa mai interesant, pentru ca am devenit foarte curioasa. Vroiam sa aflu ce are de spus despre moda cineva care mi se parea atat de tanar si carefree. Ma asteptam, sincer, la o lectura superficiala, mai degraba de suprafata, ceva usor de citit pentru orice fashionista. Nu a fost deloc asa…
Momentul cand mi-am dat seama ca o ador pe Diana a fost exact atunci cand am citit cuprinsul cartii si am rasfoit cateva pagini! Am deschis-o curioasa la pagina 164 cu o satisfactie de neimaginat! Diana scrisese despre mine. Doua pagini, in cartea ei – care ar putea lejer sa fie un manual pentru universitate. Diana spune despre consultantul de imagine si personal shopper ca “ajuta un client la cumparaturi, oferindu-i consiliere asupra tendintelor, pieselor vestimentare ce pot fi abordate de catre respectivul individ, culorile si croielile care-i avantajeaza fizionomia si constitutia”. Sa va spun ca m-am autoinvitat in viata ei scriindu-i pe Facebook?! Da, a fost foarte cool, pentru ca apoi ne-am si intalnit, moment in care am obtinut si un autograf pentru cartea mea!
Diana, lovely Diana, a sarbatorit cu noi lansarea acestei platforme online si sunt incantata ca acum este invitata mea pentru interviu!
Cel mai mult ma bucur pentru ca astfel veti vedea si voi ce sta in spatele aparentelor, ce o recomanda pe Diana cu adevarat! Iar daca aveti cel mai mic gand de a dezvolta orice fel de business in industria modei – read the book, it’s mandatory!
Here we go!
M.R: Esti Deputy Editor in Chief al revistei Luxury si autoarea unei carti despre moda. Cat de importanta este imaginea pentru tine?
D.S.: Indiferent cat ne-am afunda in definitii si analize, importanta imaginii transpare intotdeauna din pilde si impresii ce pot fi mai elocvente decat tratatele. Asadar, draga mea, mi-ar placea sa-ti povestesc doua situatii care m-au marcat si care ar putea descrie insemnatatea reala a grijii pentru imagine.
Inainte de a ma dedica total scrisului, am fost avocat, profesie in care doar m-am pregatit, neapucand sa activez. Asistand la o cauza la Judecatoria Constanta am avut socul de a vedea un domn avocat care asortase roba cu o pereche de slapi.
Din alegerea acelui domn se evidentia o lipsa de respect fata de propria sa persoana, fata de confrati, de profesie, de institutiile cu care colaboreaza – in speta, instanta judecatoreasca- si indraznesc sa spun, inclusiv fata de idealul pe care-l reprezenta, mai precis dreptatea.
Pentru rolul imaginii in a ne declara sentimentele si recunostinta de a avea oamenii dragi alaturi, voi evoca o alta scena cu care m-am intalnit tot ca avocat stagiar. Asistand la procesele Sectiei Penale a Curtii de Apel, am fost imbogatita de o revelatie, de o lectie superba de iubire vazand intalnirea dintre mai multe tinere de origine rroma si partenerii lor ce stateau in boxa inculpatilor, fiind judecati pentru furt, talharie sau trafic de droguri.
Dincolo de frumusetea intensitatii privirilor, am remarcat o altfel de marturisire a bucuriei revederii. Respectivele fete venisera toate intr-o abundenta de paiete si strass-uri, cu cerceii-covrig, machiate excesiv, cu parul aranjat. Trecand peste diferentele de cultura si educatie, m-a induiosat sa vad stradania. Ele si-au dorit si au depus tot efortul pentru a fi frumoase pentru ei si pentru ca revederea sa-i bucure mai profund si sa le aduca o alinare. E fascinant cum oameni ce merita oprobiul societatii ne ofera niste lectii de viata rar intalnite la atatea persoane onorabile cu care interactionam zi de zi.
Majoritatea dintre noi tinde sa neglijeze propria imagine pe masura ce relatiile interumane capata o apropiere, deorece renuntarea la formalism este gresit inteleasa in indolenta. Gandindu-ma la fetele de la Curtea de Apel, tind sa cred ca atata vreme cat exista disponibilitatea spre constructia unei imagini, putem spera la un alt peisaj format din trecatori.
M.R.: Ce inseamna stilul pentru tine?
D.S.: Personal, prefer sa nu ma aventurez in a ma referi la stilul unei persoane doar din confruntarea unei aparitii singulare. Indiferent de directia estetica explorata, o persoana poate incanta constant, chiar de cateva ori pe zi, dupa obligatii sau pur decizional, prin aparitii impecabile, dar daca intre aceste constructii de imagine nu exista o unitate, o coerenta, in opinia mea nu putem vorbi despre stil. Desigur, persoana respectiva poate fi recunoscuta ca un model de eleganta, de bun gust, de originalitate, de curaj, dar nu de stil, fiindca in aceasta situatie ii lipseste constanta. In acelasi timp, chiar si o succesiune de abordari discutabile poate reflecta un stil bine-sedimentat. In perspectiva mea, stilul se distinge printr-o loialitate fata de o serie de valori si convingeri traduse in mesaje estetice si transpuse apoi pe propria persoana. Cand intr-adevar disting un stil – revolutional, banal, vulgar, cum o fi – ma bucur sa deduc prezenta unei persoane cu o constiinta si o constienta de sine, ceea ce este destul de rar de intalnit in societatea noastra.
M.R.: Ai scris o carte foarte bine documentata despre moda, te-a pasionat subiectul in sine sau mecanismele din spatele lui?
D.S: Multumesc pentru apreciere! Ma onoreaza! Cum creatia imi este inaccesibila, nu-mi voi permite niciodata sa critic. Pot sa accept sau sa resping o abordare strict din calitatea unui consumator de moda, dar propria intelegere asupra datoriei de jurnalist imi impune ca in situatia unor expresii creative incadrabile in normele bunului gust sa incerc intotdeauna o recenzie demna, detasata total de perceptia personala a respectivei colectii. Dintre toate dimensiunile ce compun moda in complexitatea sa –ma refer la cele conceptuala, estetica, ideologica, psiho-sociala, spirituala – cea mercantila este cea mai usor de inteles si de explorat, dat fiind ca profunzimea influentelor culturale ajunge sa ceara tribut chiar si vieti inchinate studiului, dupa cum vedem la curatorii marilor colectii sau muzee dedicate. De latura pecuniara a modei ne lovim constant si ne influenteaza comportamentul imediat de cumparare mult mai puternic decat alte planuri pe care ajungem sa le cunoastem doar impulsionati de pasiune si banuiesc, de o predispozitie spre intelegerea mesajelor dincolo de imagini.
M.R.: Care e relatia ta cu moda? Care sunt criteriile dupa care iti alegi, in fiecare zi, ceea ce porti?
D.S.: Ador culoarea, iar in afinitatea nutrita ma daruiesc frumusetii ei fara sa tin cont de principiile armoniilor cromatice! Efectiv, ii doresc energia cat mai aproape de mine si vreau ca fiecare clipa in care-mi surprind reflexia sa-mi daruiasca un zambet, tocmai prin forta culorii. In acelasi timp, constienta fiind ca poate frizez lipsa de gust, sunt insetata de reveria pe care doar ornamentatia o poate inspira, dar venindu-mi mereu in gand cuvintele lui Napoleon care spunea ca de la sublim la ridicol se afla doar un singur pas, incerc ca decorul sa se mentina echilibrat. Cumva, maniera in care imbratisez moda este similara sensibilitatii pentru arhitectura unde ador stilurile Renascentist, Tudor, Baroc, Rococo, Empire, Eclectic, Neo-Gotica si sa spuneam, Art Nouveau, displacandu-mi profund edificiile Bauhaus, Sovietice si chiar Deconstructiviste. Indraznesc sa visez la Dior New Look 1947, la Givenchy si la Bettina Graziani, chiar la unele elemente din Belle Epoque, neregasindu-ma in Isabel Marant, Rick Owens, Ann Demeulemeester si alte nume ce domnesc peste actualitate.
In epoca alienarii si a austeritatii valorilor, macar de fantezie creativa sa ne bucuram!
M.R.: Crezi ca oamenii – cumparatorii de “fashion” – ar face alte/altfel de alegeri daca si-ar da seama ca in prima faza alegerile lor in materie de vestimentatie sunt doar rezultatul unor campanii de marketing?
D.S.: Cred ca fiecare persoana cu un minim grad de conexiune spre lumea exterioara si o minima stapanire a istoriei moderne realizeaza ca nivelul dezvoltarii modei nu ca arta, ci strict ca activitate economica, nu mai permite evolutie. Evident, limitandu-ne strict la dimensiunea artistica a modei, nu exista limite de expresie, dar pot fi oare acele exercitii transpuse unei reproduceri industriale si asimilate la nivel de societati?
Sunt sigura ca fiecare dintre noi stie ca suntem martorii unei continue reinterpretari a unor estetici sedimentate sau poate a unor abordari ce nu au trecut testul epocilor, dar curiozitatea noastra nu este indreptata spre inovatie, ci mai degraba, oricat de paradoxal ar suna, spre originalitatea unor reinterpretari. Roata s-a inventat, va fi intotdeauna rotunda, dar hai sa-i vedem spitele!
Daca-mi permiti, stim cu totii de paleta culorilor primare si secundare, dar posibilitatea de compunere a nuantelor si apoi, in subtilitate, a tonurilor, este infinita. Seductia sta tocmai in detectarea tonurilor. De aceea, indiferent de prelungirea abordarii unor repere, nu prea cred ca vom ajunge la saturatie si asadar, sa vedem declinul acestei industrii.
M.R.: Lucrezi la revista Luxury. Cu ce crezi ca se diferentiaza comportamentul de achizitie al consumatorului produselor de lux spre deosebire de consumatorul de fast fashion?
D.S.: Odata ce ne parvine informatia relevanta si in acelasi timp, odata ce realizam ca valoarea noastra umana are o mai mare legatura – dar intre noi fie vorba, nu deplina, deoarece alte virtuti ne recomanda – cu propriile realizari decat cu imaginea, singurele argumente ce conving in achizitia de lux sunt dimensiunea materiala, cea procedurala (artizanatul, tehnici bespoken, etc) si evident, cea de inovatie, de know how. Vorbind de acest ultim element pot aminti inventia gabardinei de catre Thomas Burberry, de introducerea pieilor stretch de catre Jitrois, de tehnicile de pictura textila brevetate de Roberto Cavalli, s.a.m.d.
In contrast, in functie de educatie si de propria perceptie asupra sinelui, resorturile interioare ce motiveaza achizitiile de lux ar putea viza o declaratie stridenta a depasirii propriei conditii, incercarea de acces intr-un grup fata de care nu exista o relatie de apartenenta, epatare, s.a.m.d
M.R.: In carte mentionezi atat consultantul de imagine sau stilistul, cat si personal shopperul. Ce parere ai despre serviciile pe care le ofera acesti specialisti?
D.S.: Daca se permite analogia, din punct de vedere al sferei de aplicabilitate as putea aduce in discutie o serie de similitudini cu aportul unui profesor de dictie. Unele persoane sunt favorizate prin dezvoltarea cognitiva, prin informatia accesata, prin capacitatea de a mentine o imagine realista asupra sinelui si nu ar avea nevoie de pregatiri auxiliara in anumite zone. In acelasi timp, altele de asemenea n-ar necesita astfel de servicii fie prin statutul socio-profesional si prin relationarea cu lumea exterioara. Aici ma gandesc la persoanele care-si petrec majoritatea timpului in uniforma, cele izolate sau cele care prin etate sau convingeri se supun unei imagini foarte sobre. In fond, cuantificarea unei astfel de consilieri ar trebui sa se regaseasca intr-o evolutie pe planurile profesional, social si personal. Daca inclusiv intr-o mica masura, credibilitatea unui profesionist ar putea fi afectata de propria imagine, aceste servicii devin poate la fel de importante ca pregatirea in leadership sau oratorie sau oricare alte sfere cu o influenta concreta, evidenta si calculabila.
M.R.: In Romania serviciile pe care le ofera stilistul/consultantul de imagine sunt considerate a fi “de lux”, motiv pentru care consumatorul este retinut in a le solicita. Totusi, s-a dovedit ca pe termen lung investitia in serviciile acestor specialisti te ajuta de fapt sa economisesti atat timp, cat si bani. Ce parere ai despre acesta atitudine a consumatorului? Cum crezi ca se poate schimba?
D.S.: Sincer, imi doresc sa apuc ziua in care se va acorda atentia binemeritata cursurilor de bune maniere si eticheta, celor de dictie, pentru unele persoane pentru care se dovedesc utile si celor de oratorie, dar in acelasi timp si sesiunilor alaturi de un consultant de imagine. Cumva, mandrindu-ma ca fac parte dintr-un popor cu o inclinatie instinctiva, de structura, spre latura estetica a vietii, trag nadejde ca vom vedea curand si o schimbare de optica, avand in vedere cum a inflorit societatea romaneasca in perioada postdecembrista si cum dupa varii aventuri in relatia cu frumosul, am ajuns la un nivel de cunostinte si experiente prin care sa putem discerne totusi anumite repere in evaluarea elegantei in imagine si conduita. In acelasi timp, tare mi-e teama de fronda asta prin care respingem norme ce tin de buna cuviinta, considerand ca ele ne-ar ingradi libertatea.
M.R.: Cum i-ai sugera unei pasionate de moda sa gestioneze relatia pe care o are cu industria de fashion retail?
D.S.: Indiferent de dimensiunile unei achizitii, de la un banal meniu de pranz pana la o achizitie imobiliara, daca aceasta este destinata uzului personal, nu putem vorbi de o alegere inteleapta atat timp cat aceasta nu se muleaza pe deplin cerintelor si asteptarilor noastre. Desigur, daca vorbim de catering, de inchiriere sau, in sfera modei, de colectarea unei recuzite de stilist, lucrurile de schimba radical, nu mai conteaza preferintele noastre, cat strict eficienta cost-profit.
In societatea contemporana suntem predispusi la confuzie ca urmare a atator mesaje contradictorii directionate asupra noastra. Exista codurile vestimentare proprii mediului profesional, exista consultantii de imagine ca tine, exista criticii incisivi si verdictele lor zdrobitoare aruncate fara mila in rubricile de bine si prost imbracati, exista jurnalistii ca mine, exista autorii miscarii consumeriste cum e Naomi Klein, exista activistii ce militeaza pentru cauza fortei de munca exploatate din Lumea a Treia. De cine sa ascultam? Desigur, nu ar strica sa auzim cat mai multe opinii, dar fiindca am fost binecuvantati ca specie cu discernamant, decizia ar trebui sa ne apartina. Ne place? Am purta acel lucru? Chiar avem nevoie de el? Ne-ar oferi confort senzorial, atat fizic, cat si psiho-emotional? Ne-ar afecta mult prea mult stilul de viata? Daca se va gasi intr-o stare de uzura redusa, l-am purta cu placere si peste trei ani, sa zicem? N-ar fi mai bune un city break sau o escapada la munte pentru meditatie, in locul unei piese spre care ne indreptam doar pentru alinarea sufletului? Acestea ar fi doar cateva puncte de reflectie care nu strica sa le luam in calcul.
O achizitie vestimentara eficienta nu se calculeaza intr-un efort sacrificat (pret, cost de oportunitate, timpi morti asteptand curierul, s.a.m.d), nici in caracterul atemporal, nici in compatibilitatea cu previziunile analistilor industriei luxului si verdictele pe care ei le enunta asupra persistentei sau caracterului investitional al unei piese, ci strict in numarul de purtari prin care ne va satisface. Daca abandonam o piesa fara a-i desprinde eticheta sau o neglijam sezoane intregi dupa o singura purtare, indiferent de valoarea sa estetica si investitionala, traim frustrarea unor bani irositi. In opinia mea, cea mai inteleapta optica asupra industriei modei ar trebui sa aiba ca filtru strict perspectiva asta.
Deci, acum stiti cum si ce gandeste Diana Serpoianu, in detaliu – poate chiar v-a insuflat cateva idei, perspective, directii!
Cu acest suflu ingenios pasim oficial in Primavara, care ne va da o noua perspectiva despre moda ca afacere (personala), dat fiind ca trebuie sa ne reorganizam garderoba!
Spor la treaba, darling!
Yours,
Mariana Romanica
Comenteaza